Reflexie.

Razele soarelui se imprimă pe trupul tău. Ești în chiloții ăia cu dantelă albă, preferații mei. Iubesc să privesc cum soarele îți luminează trupul perfect, pielea albă, alunița de pe abdomen, sân și spate. Sunt fericit când ești lângă mine, când mă trezesc alături de tine, când mâna mea alunecă pe fundul tău, pe spatele tău încins și plin de dorință. Să te privesc cum dimineața te ridici din pat cu părul ciufulit și tricoul răvășit pe corpul tău firav. Doamne cât iubesc să mă privești și să mă irite gândul că nu știu ce gândești. Dă-mi lecții cum să mă îndrăgostesc de tine din nou și din nou, tot mai mult și tot mai mult. Învață-mă să te iubesc cum doar ție îți place. Mă pierd în zâmbetul tău, dar nu vreau să găsesc ieșirea. Atingerea buzelor tale îmi fac inima să bată mai tare și ritmul respirației să se accelereze. Știi de ce nu te îmbrac niciodată după ? Pentru că înnebunesc să te privesc așa, să las lumina ecranului de la televizor să îți lumineze umbrele corpului. Ai soare în ochi și îți șoptesc la ureche că luna și stelele sunt nimic, în comparație cu tine.