Ne intoarcem la ce iubim.

Mi-a lipsit asta. Mi-a lipsit atat de mult. Mi-a lipsit atat de mult, incat ma durea corpul, ma dureau degetele in asteptarea atingerii tastaturii. Ma durea capul in asteptarea gandurilor puse aici. Imaginatia astepta si ea. Am vrut sa renunt, dar totusi, iata-ma aici. Nu pot renunta. E ca si cum renunt la calatorie, la fotografie, la cititul oamenilor, la liniste si tot ce imi place, tot ce ma face sa fiu eu. Am aproape 2 luni de cand nu am mai scris. Doar atat am rezistat. Atat am de cand nu am mai scris, dar gandurile erau acolo zi de zi, in fiecare ora. Scriu, sterg, scriu si sterg iarasi. Nu, nu mi-am pierdut indemanarea, doar ca, sunt prea multe aici, in minte si in suflet.
Intr-o zi, cineva m-a intrebat ce talente am si am ridicat din umeri. Pentru cateva secunde am ramas uimita de gestul meu. Am incercat imediat sa indrept situatia, spunandu-i ca am doar pasiuni, nu talente. I le-am enumerat si cel mai interesat a fost de blog, de felul meu de a scrie. A citit cateva postari, s-a uitat la mine si mi-a zis ca sunt plina de emotie, iar eu am ras. Nu, nu ma cred talentata. Doar scriu, doar imi place, pun suflet si imaginatia la bataie. Sunt constienta ca nu sunt pe placul tuturor. Inainte scriam doar in caiete, agende si le ascundeam in cele mai prafuite locuri ale casei, sa nu fie gasite de nimeni, sa stiu doar eu de ele. Cativa ani mai tarziu, aici.

Ne vedem data viitoare.