Asta va fi ultima postare pe blog. O sa incep cu un multumesc. Multumesc tuturor celor care mi-ati citit fiecare postare, va multumesc pentru fiecare gand, vorba minunata, va multumesc pentru fiecare incurajare si va multumesc pentru fiecare critica constructiva. Tot ce am scris pe blog a fost din suflet, au fost ganduri, sentimente, imaginatie, dorinte si trairi. Multa lume m-a indemnat sa imi fac o pagin, sa scriu ceea ce simt si ce gandesc, dar refuzam de fiecare data, cu scuza ca nu am timp sau imaginatie pentru a scrie, dar mi-am dovedit exact contrariul. Prima postare pe blog a fost despre mine si asa va fi si ultima. Pe blogul asta au curs lacrimi, suspinari, au curs zambete si fericire. Lacrimi si suspinari pentru ca au fost sentimente, dorinte. Zambetele si fericirea au fost datorita cuvintelor frumoase, cuvinte cu siguranta venite din suflet, unele chiar atat de frumoase incat m-au facut sa realizez ca lumea poate fi mai buna daca simtim. Ce m-a invatat pe mine blogul asta ? Cuvintele sunt o arta. Am invatat ca oamenii apreciaza arta in felul lor, ca mai exista speranta in iubire si ca, oamenii inca mai cred in cuvintele frumoase. Am invatat ca, oamenii inca mai sunt capabili sa spuna cuvinte deosebite persoanelor necunoscute si cel mai important, am invatat ca eu pot pune sentimente in ceea ce scriu, ca pot face oamenii sa simta prin postarile mele si ca oamenii vor sa iubeasca asa cum scriu eu, dar nu singuri. Am realizat cat de mult imi place sa ajut oamenii, cat de tristi sunt unii, ca ei iti multumesc dupa ce i-ai ajutat si ramai vesnic in inimile lor, dar si oameni care uita de tine. Intotdeauna m-am indragostit de sufletul oamenilor si de povestile lor.
P.S: O sa va spun sa ramaneti aceiasi oameni minunati, frumosi si nu doar pe dinafara, pentru ca sufletul conteaza cel mai mult. Spuneti intotdeauna ceea ce simtiti fara sa va fie frica. Mai bine regreti ca ai facut-o, decat sa te intrebi mereu cum ar fi fost. Si totusi, de ce sa regreti ? Ai facut ceea ce ai simtit.
P.S.S: Fii tu, fii tu insuti.
