15:00
E cald și simt miros de ploaie, dar știu că astăzi nu va apărea. Mirosul este doar în imaginația mea. Iubesc mirosul ăsta. Mă copleșește, mă îmbrățișează, mă face să mă simt de parcă toată lumea îmi aparține.
Vreau să știu, ai văzut vreodată ploaia, ai simțit vreodată ploaia, venind într-o zi însorită? Las-o să îți spele păcatele, să îți spele supărările, lacrimile ce au curs pe obrajii tăi încinși de soare. Descalță-te și pășește în ploaie, simte răceala cu tălpile, simte umezeala pământului. Lasă picăturile să îți ude rochia scurtă, să se lipească de trupul tău perfect. Zâmbește. Ploaia îți va zâmbi la rândul ei.
Vreodată, te-ai bucurat de ploaie sau ai fugit de ea, la fel cum fac toate sufletele ce se sperie atunci când picăturile le ating pielea, de parcă s-ar arde? Ai văzut-o așa cum trebuie să o vezi? Vreau să știu, ai simțit vreodată ploaia? Să simți fiecare picătură rece cum se izbește de chipul tău, să se prelingă pe trup, să curgă pe sâni, pe abdomen, pe genunchi, pe glezne, iar apoi, în final, să atingă solul, să se evapore de parcă si-ar fi indeplinit scopul,
Dezbracă-te. Dezbracă-te de gânduri, emoții, sentimente., amintiri. Fii goală.
Cu drag,
doar eu.
