Demult voiam să scriu despre plăcerea mea de a călători, dar niciodată nu îmi voi găsi cuvintele potrivite pentru a o descrie. Cum am spus într-o postare, fotografia, călătoritul și iubirea nu le voi putea descrie niciodată cum trebuie, pe cât simt. În seara asta voi scrie despre mine și călătoritul. Dacă dai un mic scroll pe blog, vei vedea că primul articol postat pe blog este despre mine ( https://thetouchofpassion.blogspot.ro/2016/11/cine-sunt-eu.html), așa că asta va fi partea a 2 a. Sunt genul acela de om care ar da o fugă până în Brașov ca să bea un suc pe terasa mare a cafenelei " Come Back ". Să simt că evadez din orașul meu natal. Așa mă vindec și nu numai. Pur și simplu asta mă face fericită. Azi mă trezesc și îmi propun ca razele soarelui să îmi mângâie pleoapele în alt oraș. Vreau ca picioarele mele obosite să se odihnească pe dealurile Maramureșului și ca sufletul meu să se îmbete cu peisajele Bucovinei. Sunt un travelholic, iar asta îmi face ca zâmbetul să îmi radieze. Oriunde mă duc, dslr nu lipsește. Mă droghez cu poze, călătorii și peisaje. Ce poate fi mai frumos decât să te trezești, să dai draperiile la o parte, îți torni în ceașcă cafea, ieși afară și te delectezi cu peisajul din fața ta ? E senzație unică, emoție pură și plăcere desăvârșită. Călătoresc și singură. Da, o fac, iar multe persoane mă fac nebună. De ce ? Pentru că am învățat să mă bucur și singură de lucrurile care îmi fac plăcere, și ca să călătoresc, nu trebuie să fie cineva lângă mine. Dacă sunt singură, asta nu mă reține. E minunat să călătorești singur. Ești doar tu cu tine. Tu și plăcerile tale, tu și natura, doar tu și bătăile inimii tale. Faci tot timpul ce vrei, nu depinzi de părerea celuilalt, iar planurile tale se schimbă după cum ai chef. Călătoresc singură pentru nevoia de libertate absolută.
Nu trebuie să fii bogat pentru a călători bine.
Nu trebuie să fii bogat pentru a călători bine.
