Nu obisnuiesc sa dau bani cersetorilor sau oamenilor nevoiasi. Eram in tren, citeam si ascultam muzica, cand vine o fetita cam de 6 ani maxim, blonda si slabuta. Nu spune nimic si ne pune pe fiecare masa o foaie pe care scrie " Daca aveti credinta in Dumnezeu, va rugam sa ne ajutati. Suntem 5 frati fara tata care a murit de ciroza hepatica iar mama nu are posibilitati sa ne creasca. Multumim ". Dupa randurile citite, primul meu gand a fost ca se foloseste de copii ca sa impresioneze, ca in majoritatea cazurilor. La prima aruncare de ochi pe cuvintele " ciroza hepatica ", mi s-a pus un nod in gat, fie ca este adevarat sau nu. Nu stiam daca sa ii dau bani sau sa trec cu vederea. Copilasul se intoarce sa adune foile de pe masa, iar eu m-am uitat fix la ea si la miscarile ei in timp ce aduna foile si cativa verzisori. Parea ca stie atat de bine ce face. Inainte sa se apropie de masa mea, mi-am zis sa o privesc fix in ochi in timp ce-mi lua foaia de pe masa. A ajuns la masa mea si s-a uitat in ochii mei. Privirea mi-a inlemnit, gura de aer ce trebuia sa o iau mi s-a oprit in esofag. Am vazut cea mai trista privire din lume. Ochii aia mici, caprui cu tenta de verde, mi-a inmuiat si cea mai mica parte a inimii. I-am intins niste bani si am privit-o fix in ochi, nu imi puteam lua privirea de la ea. Mi-a privit ochii si mi-a zis " Sarutmana " si dupa a lasat privirea in jos. Pe masa mea, aveam un marker, un kinder bueno si un suc. A facut cativa pasi catre alta masa si s-a intors la masa mea. Se uita pe masa. Imediat am incercat sa ii urmaresc privirea, sa vad la ce se uita. Am intins mana spre kinder bueno ca sa il dau, cand imi spune " Doamna, imi dati mie carioca, va rog ? ". Doamne, ce suflet. Se spune ca, copiii vad ce este mai colorat. Markerul avea un simplu galben pe el si totusi ea l-a cerut. Tot ce aveam pe masa era mai colorat decat acel marker banal. Am intins mana si i l-am dat, cand mi-a aruncat un zambet sincer si o sclipire in ochi. Imediat i-am observat zambetul gingas si cei 2 dinti lipsa. Am coborat privirea catre foile pe care le tinea in mana cu mesajul transmis. Mi-a vazut privirea si din acel zambet de copil plin de bucurie pe care mi l-a adresat, pe chipul ei s-a asternut o tristete mai mare decat cea la inceput. Tot ce am simtit in momentul acela a fost ca imi doream atat de mult sa o strang in brate si sa ii spun ca totul va fi bine, indiferent de cat de greu este acum. Nu stiu daca mesajul este adevarat sau nu, nu stiu daca parintii/parintele s-a/u folosit de copilul acela, dar mie mi-a terminat sufletul. Chit ca este adevarat sau nu, eu la varsta ei stateam afara si ma jucam, singurele mele griji erau sa mananc, sa intru la timp in casa ca sa ma pot uita la desenele preferate si sa nu ratez joaca de afara. Nu-mi pasa de pantalonii rupti in genunchi din cauza cazaturilor, nu-mi pasa de noroiul de pe sosetele albe. Dar sufletul asta trebuie sa vada mesajul ala de pe foaie, in fiecare zi. Sufletul ala cerseste de la fiecare persoana. Sufletul ala nu are viata pe care eu am avut-o sau viata pe care o au copiii in ziua de azi. Adica tablete, telefoane de la varste fragede. Garantez ca, fetita aia nu are cele mai tari jucarii, ultima fita si ultimul lego aparut. Mama a 5 copii, nu te folosi de ei. Le distrugi viata, viitorul si emotiile. Ei nu mai sunt ca niste fiinte normale de varsta lor, ei nu mai fac lucruri demne de niste copii mici. Copiii aia merita tot ce e mai bun. Tu, mama a 5 copii care incap intr-o mana, cum poti vedea ochii aia tristi in fiecare zi si sa o trimiti pe ea sa cerseasca cu o foaie pe care scrie MOARTE ?!. Munceste pentru ei, lupta si mori stiind ca ai reusit. Nu ii distruge mai rau. Ofera-le bucurie, zambeste si iubire de mama, pentru ca, niste copii de varsta lor, de asta au nevoie. Copilule, mi-ai inlacrimat ochii si inima.
