Este 00:30
și mă hrănesc cu amintiri ce-mi liniștesc inima.
Despre cum am plecat în marile orașe ale Italiei și m-am ales să îmi locuiesc vacanța într-o casă retrasă în munți.
Nu voi scrie despre ce am vizitat, nu voi scrie despre ce am mâncat sau băut, nu voi scrie cât a costat biletul la metrou sau tren. Nu voi scrie despre cum mi-a fost vremea sau cum sunt oamenii. O să scriu despre cum am trăit în liniște, departe de civilizație.
Cum tu te bucuri de fiecare rază a soarelui primăvara, așa mă bucur eu de fiecare pas spre o călătorie nouă. Nu există cuvânt care să exprime plăcerea mea de a călători.
Părinții mei locuiesc în Torino, așa că de fiecare dată când am ocazia să mă duc la ei, picioarele mă poartă și în alte orașe.
Ajunsă la ai mei, ne-am pupat, ne-am îmbrățișat, ne-am vorbit și ne-am înveselit. Mai erau 2 săptămâni și ceva până la ziua mea și deja mă gândeam pe unde să îmi "pierd" ziua.
După câteva zile petrecute cu ai mei, au primit un telefon și mi-au spus că am de ales să stau cu ei sau singură în casa unor prieteni care se află în munți. Fără să stau pe gânduri, am început din nou să îmi împachetez bagajul. Haine, cărți, încărcător, aparat foto, telefon, căști, INIMĂ, toate bifate. M-am urcat pe bicicletă, mi-am pus rucsacul în spate și am început să pedalez spre "noua" casă.
Mă apropiam de munți și simțeam frigul din ce în ce mai tare, iar un zâmbet înghețat îmi era prins de față. M-am oprit preț de câteva minute pentru a-mi trage sufletul. Mă uitam înainte și mă întrebam cât mai am de mers, imaginandu-mi casa și împrejurimile ei.
După 2 ore de pedalat și urcat, ajung. Dau drumul la bicicletă, mă așez pe prispă, iar ochii îmi vorbeau. Ochii îmi vorbeau, corpul se relaxa. Mirosea a iarbă, a aer proaspăt, a pădure și munți. Mirosea a fericire.
Am intrat în casă și grijile mi le-am lăsat la ușă. Am deschis ușa și m-a lovit un miros imbietor de lemn vechi, de casă primitoare și de amenajare în stil rustic. Restul zilei mi l-am petrecut explorând casa și imprejurimile. A venit noaptea, m-am așezat în pat și nu îmi venea să cred că sunt în locul pe care l-am visat acum 1 an( o să las asta aici https://thetouchofpassion.blogspot.ro/2016/11/placere_17.html )
Este minunat să te trezești dimineața, să îți iei micul dejun la poalele munților și să respiri aer curat, să te detașezi de toate problemele, să traiești momentul. Fiecare dintre noi merităm asta.
Nu mă laud că am călătorit, ci sunt mândră de mine că mi-am mișcat picioarele din orașul poluat, că mi-am ridicat nasul din telefon și că m-am putut bucura de fiecare clipă.
Așadar, oameni dragi, rupeți-vă de grijile zilnice. Faceți-vă amintiri prețioase. Delectați-vă ochii.
Închideți ochii, respirați și bucurați-vă de tot ce vă înconjoară
Explorați pentru că natura rămâne necunoscută omului.
Cu drag,
un om fericit.
